M-am săturat să aud: "Să vezi ce greu va fi"

M-am săturat să aud: "O să vezi ce greu va fi"

39 weeks pregnant

Hello și bine ați venit!

Astăzi este ultima zi de sarcină.

Mâine am programare pentru a da naștere minunii pe care o port în burtică și până în acest ultim moment nu am încetat să citesc sau să aud fraze precum: "O să vezi cât de greu este"," Profită acum că apoi nu o să apuci nici să te uiți la un film", "Dormi acum că nu o să mai dormi nopți în șir", "O să vezi cât de greu este să alăptezi" și așa mai departe. Și pe lângă aceste "formulări motivaționale" despre viața cu copii, timp de 9 luni de sarcină am auzit și alte minunății precum:"O sa vezi tu cât o sa te îngrași în trimestrul 3", "O sa vezi că-ți crește piciorul și nu o să-ți mai vina pantofii", "O să te trezești noaptea cu poftă de murături cu ciocolată", "O să vezi că spre sfârșit nu o să poți să te mai miști". Și sincer, deși nu vreau să generalizez pentru că am auzit și câteva sfaturi și experiențe pozitive, M-AM SATURAT.

Și nu m-am săturat pentru că simt că m-au afectat pe mine sau că mi-au schimbat mie experiența în sarcină într-una proastă. Nici măcar frică față de ce mă așteaptă în următoarele săptămâni cu un nou-născut nu mi-au provocat toate aceste "sfaturi". Dar am ajuns la saturație pentru că îmi dau seama că sunt mămici care se hrănesc din nevoie de a împărtăși doar experiențe negative și drame, și altele care poate cred cuvânt cu cuvânt tot ceea ce aud și tot ceea ce citesc și în acest fel transforma experiențele negative ale altor persoane în frică, anxietate, nesiguranță și stres. E un cerc vicios, și dacă intri în el, totul devine mult mai greu. 

Așa, foarte bine, și probabil acum vă întrebați cine sunt eu să vin să mă plâng sau cine sunt eu sa judec experiențele altora. Nu acesta este scopul meu. Scopul meu este să transmit liniște și nu drame, să dau un exemplu pozitiv, să împărtășesc momentele plăcute și să pun în evidență soluții și nu probleme. Și mi-aș dori ca lumea astea sa-și schimbe atitudinea, și să încercam cu toții să nu ne mai vărsam frustrările în societate ci să încercam să analizam cauza de baza a acestora, să ne vindecam rănile înainte de a transmite infecția mai departe, dacă e să mă exprim metaforic. Dacă dorim cu adevărat să împărtășim ceva cu o femeie însărcinată sau cu o proaspătă mămică, dacă dorim să facem un bine, nu credeți că e mai bine să le oferim sfaturi constructive, soluții la posibile probleme, să încercam să le motivăm cu lucrurile bune care apar în aceste perioade din viața unei femei chiar dacă aceste momente nu sunt atât de impresionante sau numeroase ca și cele negative? Eu cred ca ar fi mai bine.

Și după acesta mică introducere, vreau să vă povestesc, pe scurt, cum am asimilat eu toate aceste intenții ale altor mămici de a da sfaturi fără să se gândească prea mult la consecințe, despre care a fost experiența mea în sarcina și cum nimic din ce am auzit nu m-a afectat pe mine; si de cum mă simt acum, cu o zi înainte de venirea pe lume a fetiței mele, în ceea ce privește maternitatea iminentă. 

Cum am menționat și mai sus, în timpul sarcinii, am fost bombardată cu tot felul de informații care proveneau nu doar de la alte mămici, de la tătici, de la prieteni care nici măcar nu au copii, de pe grupuri și comunități de însărcinate, ba chiar și de la medici. Nu vreau să intru în detalii aici pentru ca v-am pregătit un întreg articol despre cele mai intime detalii ale experienței mele în sarcina (puteți citi prima parte aici: https://www.grow-r.com/post/sarcina-experienta-mea-parte-1-cum-am-aflat-diagnostice-gresite-si-intamplari-cu-medici), însa, după pe ce am suferit pe urma unor sfaturi și îndrumări nepotrivite în primele săptămâni de sarcină, am deschis ochii. E adevărat ca sunt o fire puternica și, după multă muncă cu mine și experiențe dure în viață, am căpătat reziliență psihică și încredere în mine. Asta mă face să ascult, să citesc, să mă informez, dar sa am capacitate de a analiza informația, de a alege ce mi se pare potrivit verificând mai multe surse si asigurându-mă ca mă hrănesc cu învățături de calitate și nu cu vorbe în vânt. Și dacă există ceva ce-mi aprinde luminița de alarmă, sunt dramele și experientele negative provenite din frustrări personale. Nu lăsați pe nimeni să vă inunde mintea cu vorbe care nu caută altceva decât validarea sau confirmarea unor frustrări sau frici care nu au legătură cu sfaturile care încearcă  sa vi le ofere acea persoană. Este trist, dar în acesta societatea, lumea crede ca suferința comunitara este o alinare. Preferăm să știm că suferă și vecinul, că nu suferim singuri, în loc sa facem ceva constructiv pentru a ne alina suferința individuala.

Dar stați că iar m-a luat valul. Sa revenim la sarcină. Nu știu voi, dar eu de când am rămas însărcinata am fost atenționată de tot felul de fenomene care urmau să mi sa întâmple și care s-au dovedit a fi mari minciuni sau să le zicem "mituri". Am aflat că una din cele mai mari frici ale unei femei când vine vorba de sarcină este îngrășatul. Și, din păcate, este o frică ce se materializează în femei care nu fac copii ca să nu-si "strice" corpul, în femei care țin diete imposibile în timpul sarcinii și în timpul alăptatului ajungând sa-și pună in pericol propria sănătate sau cea a bebelușului sau in femei care, considerând că e normal să iei oricât în greutate în sarcină, mănâncă fără măsură și se îngrașă foarte mult. Eu am știut de la bun început că nu o să mă îngraș, duceam o viață foarte sănătoasa înainte de sarcină, eram foarte atenta la calitatea nutrițională a dietei mele și făceam foarte mult sport. Deci nu am avut nici cea mai mică temere din acest punct de vedere. Dar auzeam de câteva ori pe zi "Mamă, nici nu pare ca ești însărcinată", "Aah dar ce burtica mica ai", "Lasă că o să vezi tu cât te îngrași în ultimele luni". Am luat în greutate un total de 6 kg din care 3kg și ceva (mâine voi afla mai exact cât) are doare bebelină. Am mâncat cât am putut de sănătos, mi-am făcut și câte o poftă, mereu cu măsura, și începând cu trimestrul doi de sarcină am făcut sport în mod regulat și la o intensitate potrivită pentru fiecare etapă a sarcinii. Cu asta nu vreau sa zic că așa este normal să fie pentru orice femeie. Dar vreau să vă ofer dovada vie a unui exemplu pozitiv, și nu sunt singura. Sunt atâtea mămici care rămân fit și nu se îngrașă în sarcină, trebuie doar să ai voință și să nu te lași pradă vorbelor din popor și nici slăbiciunilor minții sau cele ale corpului. În sarcină nu trebuie sa mănânci cât pentru doi, trebuie să mănânci cât pentru un corp care muncește un pic în plus, dar metabolismul nostru trebuie format cu mult timp înainte. În sarcină este nevoie să ne menținem echilibrul în dietă, să ne oferim acele mici plăceri, dar cu măsura, și să nu ne stresăm în legătura cu kg pe care le acumulăm, atâta timp cât facem tot posibilul să controlăm dereglările hormonale și dorințele nejustificate ale creierului. Partea cea mai bună este că, multe dintre voi puteți evita această frică având grijă de corpul vostru înainte să rămâneți însărcinate. Este extrem de important și este foarte satisfăcător să faceți ceva ce vă vă face sa arătați bine și să oferiți cel mai prielnic mediu de dezvoltare bebelușului. Sarcina nu înseamnă zeci de kg în plus, nu ca regulă generală. Acesta este primul mesaj. Altă mare minciună este faptul că în sarcină nu ai voie să ridici greutăți și că nu ai voie să faci sport. Când ești sportiv iți cunoști bine corpul și îi cam știi limitele, așa că eu nu am dat doi bani pe ce auzeam. Aveam și pregătire în domeniu, e adevărat, am certificări de instructor așa că am știut de la bun început că acesta era un mare mit. Plus că fiind mai aproape de lumea asta a mișcării, știi foarte bine că sportul este extrem de benefic și în sarcină. Nu zic să începi să alergi maratoane în sarcină dacă nu ai făcut sport niciodată în viața ta. Și nicidecum nu recomand sportul în orice situație, sunt femei care au afecțiuni sau condiții speciale în sarcină care nu le permit să facă sport sub nicio forma. Dar, în general, dacă nu ai nicio problemă este chiar recomandat sa faci sport, chiar și cu greutăți, mereu adaptând orice tip de exercițiu condiției fizice pe care o aveți. Sunt anumite mișcări interzise în sarcină, dar sunt sigură că dacă sunteți interesate să faceți sport vă documentați și aflați ce aveți și ce nu aveți voie. Vreau să vă spun că daca sunteți pregătite fizic, sarcina va fi mult mai ușoară, eu nu am experimentat nicio durere, nici de spate, nici musculară, nici de ligamente, nervi sau mai știu eu ce. Vreau doar sa vă scot din cap că sarcina e un fel de boală care vă ține la pat timp de 9 luni. Nu este deloc așa. Informați-vă, cautați, experimentați. Veți simți diferența.

Sunt mult prea multe mituri și interziceri fără sens în sarcină, așa transmise prin popor, însă mă voi limita la cele doua menționate mai sus, să nu vă plictisesc. Acum vreau să abordez subiectul "O sa vezi tu când vine copilul pe lume" sau mai tehnic zis, subiectul "maternitate". Încă nu am experiența propriu zisă de mamă ca să pot sa confirm că acestea sunt mesaje negativiste de care nimeni nu are nevoie. Și, sincer, nici nu am nevoie de ea. Nu am nici cea mai mică îndoială că așa este. Niciuna din aceste formulări dramatice nu m-au pus în alerta, nu mi-au inspirat frică și nici cea mai mică urmă de anxietate. Asta nu înseamnă ca sunt inconștientă, m-am documentat, am învățat cât de mult am putut ca să fiu pregătită pentru ce urmează. Sunt conștientă de schimbare majoră care urmează să apară, sunt conștientă că nu va fi ușor, dar sunt atât de calmă, de liniștită și de sigură că voi face cel puțin tot ce îmi sta în puteri, încât nu am nicio grijă, doar emoții plăcute. Și nu vreau să zic că acele mame care transmit acele mesaje nu sunt mame bune, sau că nu au trecut prin acele momente dure și nu au dreptul să spună asta, dar de ce să încerci să promovezi negativismul? Ajută pe cineva? Mă ajuta pe mine sa-mi spui că e foarte probabil sa sufăr mult până voi reuși să alăptez? Nu. O ajută pe cea care spune asta, se simte ea oare mai bine știind ca nu e singura care suferă? Poate. Dar e asta o metodă bună de a îmbunătăți situația, pentru oricare dintre noi? Clar nu. Nu lăsați pe nimeni să vă strice bucuria de a fi mame, nu lăsați frica să vă copleșească. Orice femeie este capabilă să fie o mama bună și toate suntem capabile să găsim soluții la orice. Căutați sprijin profesional daca aveți nevoie, implicați-vă partenerii, dar puterea este in voi. Voi aveți toate resursele pentru a păstra calmul. Acea liniște și pace de care are nevoie un nou-născut.

Promit să revin cu experienta mea cât se poate de sincera după primele săptămâni de viață ale fetiței mele, dar sunt sigură că momentele pozitive vor fi infinite și sunt la fel de sigură că voi putea veni cu sfaturi și cu informație constructivă.

Până atunci sper că m-ai sunt mămici care spun "m-am săturat de drame" în fiecare zi și care încearcă să facă o schimbare.

Multă baftă vă doresc.

Rox.